Placinte ”Poale-n brau”
Suntem un neam iubitor de plăcinte. Prin
secolul al XVIII-a, a fi plăcintar în România era un adevărat noroc. Dovadă
stau versurile: "Halal, zău, de cine ştie! Să facă plăcintărie! S-o
dospească, plămădească! În cuptor s-o rumenească".
În opera lui Costache Negruzzi,
"Istoria unei plăcinte", capodoperele gastronomice devin cadouri,
instrumente ale corupţiei pentru obţinerea unor posturi la Curtea Domnească.
Astăzi, pasiunea pentru aceste
delicatese o dovedesc şi numeroasele festivaluri care se organizează, cum ar fi
"Festivalul plăcintei" din localitatea Hemeiuş, judeţul Bacău şi cel
din Stăuceni, judeţul Botoşani.
Sunt numeroase obiceiuri şi tradiţii
româneşti care sunt însoţite de facerea de plăcinte, aşa cum se întâmplă de
Paşte, în sudul Moldovei şi în Bucovina. Înainte de Duminica Floriilor femeile
coc plăcinte pe care le dau de pomană. Tradiţia vine de la pilda în care mama
lui Lazăr a murit de dorul plăcintelor şi de la cea în care bogatul nu a vrut
să-i dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o firimitură de pâine de pe masă ca
să-şi potolească foamea. În plăcinte se pun bani şi spice de grâu, deoarece
românii cred că cine găseşte banul, e semn că acela va căpăta banul tot anul,
iar cine găseşte spicul, are parte de holde frumoase.
Poale-n
brâu
- denumirea
vine din strabuni. Pe vremuri, la sate, fiecare gospodină purta rochie lungă până
la pământ, și deasupra rochiei purtau legat la spate șorț. Când
era necesar să facă plăcinte pentru familia sa, gospodina își sufleca mânecele
la coate și își ridica poalele rochiei
din stanga sau dreapta în sus, care o
punea în legătura șorțului, ce
era legat la brâu.
Ingrediente:
-500 g făină,
-100 g untură,
-4 gălbenuşuri,
-100 g smântână,
-60 g drojdie,
-o jumătate de
linguriţă de sare,
-300 ml lapte,
-100 g zahăr,
-o linguriţă de coajă de lămâie,
-3
pacheţele cu zahăr vanilinat;
umplutura:
-250 g brânză de vaci,
-două gălbenuşuri,
-60 g smântână,
-50 g zahăr,
-30 g griş.
Preparare: Se dizolvă
drojdia în laptele uşor încălzit. Se adaugă câteva linguri de făină, se
amestecă şi se lasă să crească la loc cald. Se freacă spumă două gălbenuşuri cu
zahărul şi sarea. Se adaugă maiaua, coaja de lămâie, vanilia şi făina şi se
amestecă. Se frământă aluatul timp de douăzeci de minute, apoi se adaugă untura
călduţă. Se lasă să crească o oră, după care se întinde o foaie cam de 5 mm
grosime. Se taie pătrăţele pe care se pune umplutura şi se adună colţurile
opuse unul peste altul. Plăcintele se ung cu un gălbenuş bătut şi se aşază în
tava unsă, presărată cu făină. Se coc la foc slab primele zece minute, apoi la
foc potrivit. La final, se presară cu zahăr vanilinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu