Puţine sunt mesele în familie în mijlocul cărora să nu troneze,
la mare cinste, salatele pline cu de toate; iar regina neîncoronată a acestora,
împodobită cu sferturi de ou şi bucăţi de gogoşar murat, este salata de boeuf.
În ciuda denumirii, această salată nu este
un import franţuzesc. Sau, cel puţin, nu este unul direct. Inventatorul ei pare
să fi fost bucătarul belgian Lucien Olivier, care, prin anii 1860, era mare
chef peste bucătăria hotelului Hermitage, locul unde se strângea lumea bună a
Moscovei.
Reţeta lui Olivier, un secret
bine păzit
Se
pare că salata concepută de el şi devenită emblema gastronomică a hotelului
moscovit diferă pe ici-pe colo, prin părţile neesenţiale, de salata de boeuf
aşa cum o ştim noi. Bucătarul belgian a păzit cu polonicul şi tocătorul celebra
reţetă astfel că astăzi nu ştim decât că ea conţinea limbă de viţel, fazan,
caviar, salată, crustacee (crabi, de regulă), capere şi raţă afumată, pe lângă
multe altele. Ca dressing, bucătarul folosea un tip de maioneză din oţet,
muştar şi un tip de ulei provensal, însă reţeta nu e cunoscută nici azi.
Unul dintre ajutoarele sale, bucătarul
Ivan Ivanov, a încercat să fure reţeta şi, profitând de faptul că şeful său a
părăsit laboratorul unde obişnuia să pregătească în singurătate condimentele
salatei, s-a strecurat înăuntru, notându-şi o parte din ingredientele
recunoscute. De frică, dar şi dorinţa de a-şi exploata recentele informaţii,
Ivanov şi-a dat demisia de la Hermitage şi s-a angajat la concurenţă, la Hotel
Moskva, unde a pus pe meniu o dubioasă salată Stolicinaia. Oricum, clienţii nu
aveau cum face comparaţia pentru că nu şi-ar fi permis să frecventeze şi
Hermitage. Lucien Olivier a murit în 1883, la 45 de ani, fără a dezvălui ce
conţinea fabuloasa reţetă. Tocmai de aceea, salata sa a început să cunoască
nenumărate versiuni, una dintre ele fiind numită chiar salată rusească sau
versiunea sa mai sărăcăcioasă, făcută din legume, ouă şi maioneză, salata
moscovită.
Inovațiile românești
Amestecuri de legume, cuburi de piept de
pui și maioneză sau vinegretă se întâlnesc la tot pasul, din India, Pakistan
sau israel până în cele două Americi. Cei care au făcut însă salata de boeuf
celebră și au exporta-o peste mări și țări au fost românii. Nu este nici pe
departe atât de complexă pe cât se pare că este salata lui Oliver, dar este
delicioasă și mulți străini au devenit dependenți de ea.
Inovația cheie a salatei de boeuf
românești (care, în ciuda numelui, nu e mai niciodată cu carne de vacă) este
adăugarea murăturilor. Așadar, se fierb mazărea, cartofii și morcovii (unii pun
și țelină). Apoi se taie cubulețe. La fel și murăturile (castraveți și
gogoșari) și, eventual maslinele. Se adauga maioneza (cei cu stomacul tare pot
pune și muștar clasic sau ușor picant pentru a tăia din efect). Se face o formă
ornată cu maioneză, fâșii de castraveciori și gogoșari murați, măsline și
sferturi sau jumătăți de ouă. Salata se pune apoi la rece, unde se ține câteva
ore. Se potrivește de minune cu platoul de răcituri și gustări. Poftă bună!
sursa:
Historia,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu