Istoria sarmalelor
Specialiştii americani au decis că sarmalele sunt produse
tradiţionale româneşti, prezentându-le într-un documentar preluat de către CNN,
printre 12 feluri tradiţionale de Sărbători din întreaga lume.
Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva ţări precum:
Ungaria, Turcia, Polonia, Croaţia, Bosnia, România. Mai mult, în interiorul
României, saşii şi maghiarii spun că au făcut sarmale înainte de români. Dar
americanii au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti. Le-au
inclus pe o listă restrânsă a "celor mai tradiţionale mâncăruri de
Sărbători", într-un documentar prezentat de portalul "Travel and
leisure" care oferă informaţii de călătorie şi de petrecere a timpului
liber pretutindeni pe glob (preluat de către CNN). Sarmalele românești au fost
prezentate alături de alte 12 feluri tradiţionale de Sărbători din întreaga
lume.
Oamenii din epoca de piatră au inventat, odată cu oala de lut,
şi o serie de alte noi modalităţi de preparare a mâncărurilor, inclusiv a
cărnii. Deci inventarea oalei în care se fierbea carnea a fost primul pas către
diversificarea felurilor de mâncare. Aşa cum arată unele picturi rupestre
foarte vechi, oamenii îşi înveleau bucăţile de carne în diferite frunze
comestibile. Astfel, se poate spune că primele sarmale ar fi fost inventate de
oamenii primitivi. Cum arătau acele sarmale, ce fel de carne se puneau în ele
nu avem de unde să ştim pentru că nu există astfel de date. Dar istoria sarmalei
este extrem de veche, existând dovezi că în mod sigur oamenii din perioada
Epocii de Gheaţă cunoaşteau tehnica înfăşurării cărnii mărunţite în frunze.
Aceasta înseamnă că sarmaua există de cel puţin 15.000 de ani.
Aşa cum arată mai multe studii, nici nu era nevoie de o
transmitere a tradiţiei învelirii cărnii tocate în frunze, deoarece oamenii au
reinventat sarmaua şi în culturi izolate din diferite triburi din Jungla
Amazonului şi Papua Noua Guinee. În triburi formate din copii alungaţi din
unele triburi amazoniene, care nu ştiau cum se prepară mâncarea, s-a dovedit că
aceştia au reinventat-o. Din acest motiv, ipoteza conform căreia indienii ar fi
preluat o tradiţie foarte veche a gătitului sarmalelor nu are o susţinere
reală. Dimpotrivă, s-a dovedit că, în India veche, cu 2.000 de ani înainte de
Hristos, sarmalele au apărut chiar în triburi foarte izolate de junglă. De la
aceste triburi se zice că ar fi preluat persanii sarmaua, care ar fi ajuns mai
târziu în Europa prin Orientul apropiat.
Originea sarmalelor
Atât grecii, cât şi albanezii, bulgarii şi, nu în ultimul rând,
croaţii şi turcii cred că ei sun inventatorii sarmalei. Denumirea de sarma,
comună pentru români şi croaţi, este asemănătoare cu „sarmi” în bulgară şi
„sarmalaki” în greacă. Aceasta nu spune însă nimic despre identitatea celor
care au preluat primii acest deliciu culinar sau dacă au fost reinventate în
zona balcanică de un popor anume.
Mai mult decât atât, sarmalele croate diferă de cele bulgăreşti
aproape la fel cum diferă sarmalele olteneşti de cele moldoveneşti.
Mulţi
cercetători nu exclud deloc ipoteza conform căreia sarmalele balcanice din sud
ar avea o altă origine decât cele româneşti, care ar fi fost reinventate pe
teritoriul ţării noastre. În sprijinul aceste ipoteze vine şi faptul că românii
stau cel mai bine la capitolul creativitate din tot sudul şi sud-estul europei.
Alegerea sarmalei ca mâncare naţională poate fi astfel o idee justă, deşi avem
de-a face cu un preparat culinar prezent şi la vecinii noştri din Balcani.
Ingrediente
1
kg carne tocată amestec vită și porc,
2
verze murate,
3
cepe,
80
ml ulei,
200
g orez,
100
g bulion,
10
g delicat de legume,
cimbru,
sare,
mărar
uscat.
Preparare
Se spală varza, se curăță de cotor, se aleg foile pentru sărmăluțe.
Inima verzei se toacă mărunt și se așează pe fundul vasului împreună cu mărarul
uscat. Ceapa se curăță, se spală, se toacă mărunt și se călește în ulei. Se
adaugă orezul, bulionul, delicatul, și se lasă 2 minute pe foc. Se ia apoi și
se lasă la răcit. Se adaugă carnea și cimbrul, sare după gust. Se amestecă
bine. Această compoziție se împarte pentru fiecare foaie de varză, de mărimea
unei caise. Se împăturesc sărmăluțele, introducându-se capetele în interior. Se
așează în vas rânduri, rânduri de forma petalelor de floare. Deasupra se pune
niște varză tocată. Se adaugă apă astfel încât să le acopere. Se introduc la
cuptor și se lasă 2 ore. Dacă mai este nevoie se adaugă apă.
Servire
Se servesc alături de mămăliguță, smântână, ardei iute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu