Totalul afișărilor de pagină

acasa

joi, 20 noiembrie 2014

ISTORIA SARMALELOR

Istoria sarmalelor

Specialiştii americani au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti, prezentându-le într-un documentar preluat de către CNN, printre 12 feluri tradiţionale de Sărbători din întreaga lume.
Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva ţări precum: Ungaria, Turcia, Polonia, Croaţia, Bosnia, România. Mai mult, în interiorul României, saşii şi maghiarii spun că au făcut sarmale înainte de români. Dar americanii au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti. Le-au inclus pe o listă restrânsă a "celor mai tradiţionale mâncăruri de Sărbători", într-un documentar prezentat de portalul "Travel and leisure" care oferă informaţii de călătorie şi de petrecere a timpului liber pretutindeni pe glob (preluat de către CNN). Sarmalele românești au fost prezentate alături de alte 12 feluri tradiţionale de Sărbători din întreaga lume.

Oamenii din epoca de piatră au inventat, odată cu oala de lut, şi o serie de alte noi modalităţi de preparare a mâncărurilor, inclusiv a cărnii. Deci inventarea oalei în care se fierbea carnea a fost primul pas către diversificarea felurilor de mâncare. Aşa cum arată unele picturi rupestre foarte vechi, oamenii îşi înveleau bucăţile de carne în diferite frunze comestibile. Astfel, se poate spune că primele sarmale ar fi fost inventate de oamenii primitivi. Cum arătau acele sarmale, ce fel de carne se puneau în ele nu avem de unde să ştim pentru că nu există astfel de date. Dar istoria sarmalei este extrem de veche, existând dovezi că în mod sigur oamenii din perioada Epocii de Gheaţă cunoaşteau tehnica înfăşurării cărnii mărunţite în frunze. Aceasta înseamnă că sarmaua există de cel puţin 15.000 de ani. 
Aşa cum arată mai multe studii, nici nu era nevoie de o transmitere a tradiţiei învelirii cărnii tocate în frunze, deoarece oamenii au reinventat sarmaua şi în culturi izolate din diferite triburi din Jungla Amazonului şi Papua Noua Guinee. În triburi formate din copii alungaţi din unele triburi amazoniene, care nu ştiau cum se prepară mâncarea, s-a dovedit că aceştia au reinventat-o. Din acest motiv, ipoteza conform căreia indienii ar fi preluat o tradiţie foarte veche a gătitului sarmalelor nu are o susţinere reală. Dimpotrivă, s-a dovedit că, în India veche, cu 2.000 de ani înainte de Hristos, sarmalele au apărut chiar în triburi foarte izolate de junglă. De la aceste triburi se zice că ar fi preluat persanii sarmaua, care ar fi ajuns mai târziu în Europa prin Orientul apropiat.

Originea sarmalelor
Atât grecii, cât şi albanezii, bulgarii şi, nu în ultimul rând, croaţii şi turcii cred că ei sun inventatorii sarmalei. Denumirea de sarma, comună pentru români şi croaţi, este asemănătoare cu „sarmi” în bulgară şi „sarmalaki” în greacă. Aceasta nu spune însă nimic despre identitatea celor care au preluat primii acest deliciu culinar sau dacă au fost reinventate în zona balcanică de un popor anume.
Mai mult decât atât, sarmalele croate diferă de cele bulgăreşti aproape la fel cum diferă sarmalele olteneşti de cele moldoveneşti.
Mulţi cercetători nu exclud deloc ipoteza conform căreia sarmalele balcanice din sud ar avea o altă origine decât cele româneşti, care ar fi fost reinventate pe teritoriul ţării noastre. În sprijinul aceste ipoteze vine şi faptul că românii stau cel mai bine la capitolul creativitate din tot sudul şi sud-estul europei. Alegerea sarmalei ca mâncare naţională poate fi astfel o idee justă, deşi avem de-a face cu un preparat culinar prezent şi la vecinii noştri din Balcani.

Ingrediente
1 kg carne tocată amestec vită și porc,
2 verze murate,
3 cepe,
80 ml ulei,
200 g orez,
100 g bulion,
10 g delicat de legume,
cimbru,
sare,
mărar uscat.

Preparare
Se spală varza, se curăță de cotor, se aleg foile pentru sărmăluțe. Inima verzei se toacă mărunt și se așează pe fundul vasului împreună cu mărarul uscat. Ceapa se curăță, se spală, se toacă mărunt și se călește în ulei. Se adaugă orezul, bulionul, delicatul, și se lasă 2 minute pe foc. Se ia apoi și se lasă la răcit. Se adaugă carnea și cimbrul, sare după gust. Se amestecă bine. Această compoziție se împarte pentru fiecare foaie de varză, de mărimea unei caise. Se împăturesc sărmăluțele, introducându-se capetele în interior. Se așează în vas rânduri, rânduri de forma petalelor de floare. Deasupra se pune niște varză tocată. Se adaugă apă astfel încât să le acopere. Se introduc la cuptor și se lasă 2 ore. Dacă mai este nevoie se adaugă apă.

Servire


Se servesc alături de mămăliguță, smântână, ardei iute.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu