indignare
…pentru toți suntem un minuscul anunţ în colţul din dreapta unde Facebook ne anunţă pe toţi “prietenii” când este ziua de naștere…. Și din obligaţia acelui accept noi trebuie să scriem ”la mulţi ani” pe wall. Acel ”la mulţi ani„ ne unge atât de tare la suflet încât trebuie să mulțumim fiecăruia. Şi cum mulțumim? Cu un like ... Avem mii de prieteni , din care 50 ne scriu ”la mulţi ani” și poate 10 ne sună să ne spună la telefon.
…pentru toți suntem un minuscul anunţ în colţul din dreapta unde Facebook ne anunţă pe toţi “prietenii” când este ziua de naștere…. Și din obligaţia acelui accept noi trebuie să scriem ”la mulţi ani” pe wall. Acel ”la mulţi ani„ ne unge atât de tare la suflet încât trebuie să mulțumim fiecăruia. Şi cum mulțumim? Cu un like ... Avem mii de prieteni , din care 50 ne scriu ”la mulţi ani” și poate 10 ne sună să ne spună la telefon.
Frumos? Nu prea. Adevărat? Cât se poate de adevărat.
Sunt ironică….primim “la mulţi ani” pe wall-ul. Bravo ! Şi a doua zi? Rămân acolo, să ne hrănească ego-ul cu ele şi să ne săturăm foamea de socializare.
Nu faptul că ne scriem ”la mulţi ani” pe facebook mă indignează, ci dacă facebook e un canal de
socializare atât de puternic de ce nu lasă lucrurile intime să fie cu adevărat intime? De ce nu îi oferă şansa acelui “prieten” să ne sune de ziua noastră să ne spună “La mulţi ani” pe vocea lui, în tonalitatea lui răpindu-și din timpul lui preţios? Să ridice valoarea uratului
“la mulţi ani” mai mult decât un SMS şi mai mult decât un Write on Wall,,,,., de ce
am devenit atât de impersonali?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu