Negresa de Post

Negresa de Post

Negresa este o rețetă de prăjitură de post atât de simplă, încât practic se face singuraă. Plus că nu murdărim decât forma în care coacem negresa de post și lingura cu care amestecăm aluatul. Atat! Eu am facut negresa de post cu rom dar se poate face si cu alte arome: vanilie, portocale, alune, cafea, etc.

Ingrediente:

160 g făină

160 g zahăr

4 linguri budincă de ciocolată praf (40 g)

2 linguri cacao

1 linguriță rasă bicarbonat (5 g)

1 lingură cu oțet alb

5 linguri cu ulei

250 ml apă/lapte de soia

esență de rom

esență vanilie

1 vârf cuțit sare

Mod de preparare

Ungem o formă teflonată cu 1 lingură cu ulei.

Adăugăm direct în tavă faina, zahărul, budinca, cacaua, bicarbonatul și sarea.

Într-un vas separat, amestecăm apa, uleiul, oțetul și esențele. Turnăm amestecul lichid peste cel solid.

Amestecăm până la completa omogenizare.

Coacem negresa de post în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru 30-35 minute.

Înainte de a scoate negresa din cuptor, o ințepăm cu o scobitoare. Dacă iese curată, negresa este coaptă, dacă nu, o mai lăsăm câteva minute în cuptor. Nu o lasati cu mult peste 35 de minute, pentru se va usca prea tare si consistenta trebuie sa fie umeda.

„Marghilomana“, cafeaua cu rom sau coniac

     Cafeaua este una dintre cele mai răspândite licori aromate, pe care o sorb cu nesaţ atât bogaţii, cât şi oamenii de rând de peste tot din lume. Se prepară în nenumărate feluri, cu lapte, cu frişcă sau cu rom. Fiecare ţară are specialitatea ei de cafea, România mândrindu-se cu renumita „marghilomană“, care a intrat în vocabularul uzual după Primul Război Mondial.
     Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut „marghilomana“.
     După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“. Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în „Sala Domnească“, unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.

    „Marghilomana“ este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană“. Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin. Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă. Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua. Se serveşte fierbinte, cu un… trabuc.
sursa: historia